Iată care sunt categoriile de clădiri la care nu se aplică exigenţele Legii 372 privind performanţa energetică a clădirilor
Legea 372 abordează performanţa energetică a clădirilor şi aduce obligativitatea îndeplinirii unor condiţii privind consumul de energie / dioxid de carbon.
Legea 372 nu se referă doar la obligativitatea obţinerii Certificatului de Performanţă Energetică ci mai ales la îndeplinirea unor condiţii minime de performanţă pentru clădirile noi sau la cele la care urmează a se realiza o intervenţie majoră.
Performanţa energetică a clădirii/unităţii de clădire este exprimată, în principal, prin următorii
indicatori de performanţă:
a) clasa energetică;
b) consumul total specific de energie;
c) indicele de emisii echivalent CO(2).
Legea 372 stabileşte categoriile de clădiri la care se aplică exigenţele şi excepţiile:
ART. 6
(1) Prin metodologie se stabilesc cerinţele minime de performanţă
energetică a clădirilor, denumite în continuare cerinţe, şi se aplică diferenţiat pentru diferite categorii de clădiri, atât
pentru clădirile noi, cât şi pentru clădirile existente, după cum urmează:
a) locuinţe unifamiliale;
b) blocuri de locuinţe;
c) birouri;
d) clădiri de învăţământ;
e) spitale;
f) hoteluri şi restaurante;
g) construcţii destinate activităţilor sportive;
h) clădiri pentru servicii de comerţ;
i) alte tipuri de clădiri consumatoare de energie.
(2) Cerinţele stabilite în metodologie ţin seama de condiţiile generale de climat interior pentru
a preveni eventualele efecte negative, cum sunt ventilarea necorespunzătoare, condiţiile locale,
destinaţia dată în proiect şi vechimea clădirii.
(3) Cerinţele se revizuiesc la intervale regulate, nu mai mari de 5 ani, şi se actualizează ori de
câte ori este necesar pentru a reflecta progresul tehnic în sectorul construcţiilor.
ART. 7
Cerinţele stabilite în metodologie nu se aplică următoarelor categorii
de clădiri:
a) clădiri şi monumente protejate care fie fac parte din zone construite protejate, conform legii,
fie au valoare arhitecturală sau istorică deosebită, cărora, dacă li s-ar aplica cerinţele, li sar
modifica în mod inacceptabil caracterul ori aspectul exterior;
b) clădiri utilizate ca lăcaşuri de cult sau pentru alte activităţi cu caracter religios;
c) clădiri provizorii prevăzute a fi utilizate pe perioade de până la 2 ani, din zone industriale,
ateliere şi clădiri nerezidenţiale din domeniul agricol care necesită un consum redus de energie;
d) clădiri rezidenţiale care sunt destinate a fi utilizate mai puţin de 4 luni pe an;
e) clădiri independente, cu o suprafaţă utilă mai mică de 50 mp.
Legea 372 stabileşte obligaţii şi pentru proiectanţi, aplicabile pentru clădirile autorizate după 31 decembrie 2020, sau 31 decembrie 2018 dacă se află în administrarea / proprietatea autorităţilor publice :
ART. 9
(1) Pentru clădirile noi/ansamblurile de clădiri prevăzute la art. 14 alin. (2), prin certificatul de
urbanism emis de autorităţile administraţiei publice locale/judeţene competente, în vederea
obţinerii, în condiţiile legii, a autorizaţiei de construire pentru clădiri, pe lângă obligativitatea
respectării cerinţelor minime de performanţă energetică, se va solicita întocmirea unui studiu
privind posibilitatea utilizării unor sisteme alternative de eficienţă ridicată, în funcţie de
fezabilitatea acestora din punct de vedere tehnic, economic şi al mediului înconjurător.
(2) Aceste sisteme alternative pot fi:
a) descentralizate de alimentare cu energie, bazate pe surse
regenerabile de energie;
b) de cogenerare/trigenerare;
c) centralizate de încălzire sau de răcire ori de bloc;
d) pompe de căldură;
e) schimbătoare de căldură sol-aer;
f) recuperatoare de căldură.
(3) Studiul prevăzut la alin. (1) se elaborează de proiectant şi este parte componentă a
studiului de fezabilitate.
(4) Studiul cu privire la posibilitatea utilizării sistemelor alternative prevăzute la alin. (2) poate
fi efectuat pentru o clădire sau pentru grupuri de clădiri similare din aceeaşi localitate. Pentru
sistemele centralizate de încălzire şi răcire, studiul poate fi efectuat pentru toate clădirile racordate la acelaşi sistem.
ART. 14
(1) Clădirile noi, pentru care recepţia la terminarea lucrărilor se efectuează în baza autorizaţiei de construire emise începând cu 31 decembrie 2020, vor fi clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), clădirile noi din proprietatea/administrarea
autorităţilor administraţiei publice, care urmează să fie recepţionate în baza autorizaţiei de
construire emise după 31 decembrie 2018, vor fi clădiri al căror consum de energie este
aproape egal cu zero.
La clădirile existente exigenţele legii sunt obligatorii doar dacă este o intervenţie majoră:
ART. 10
(1) La clădirile existente la care se execută lucrări de renovare majoră, performanţa
energetică a acestora sau a unităţilor de clădire ce fac obiectul renovării trebuie îmbunătăţită,
pentru a satisface cerinţele stabilite în metodologie, în măsura în care acest lucru este posibil
din punct de vedere tehnic, funcţional şi economic.
Legea defineşte şi ce este o renovare majoră.
renovare majoră-lucrări efectuate la anvelopa clădirii şi/sau la sistemele tehnice ale
acesteia, ale căror costuri depăşesc 25% din valoarea de impozitare a clădirii, exclusiv valoarea
terenului pe care este situată clădirea. Valoarea de impozitare a clădirii se determină potrivit
Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.