Suprafețe minime locuințe, suprafețe minime camere din locuințe
Suprafețe minime locuințe și spații din locuințe
Legea Locuinței stabilește în clar o suprafață utilă minimală pentru o locuință precum și tipul de spații necesare și suprafața lor minimă.
Conform legii locuinței cea mai mică locuință este destinată unei singure persoane și are o suprafață utilă de 37,00mp.
Ceaa mai mică locuință este formată din camera de zi de cel puțin 18,00mp și care include și spațiul pentru dormit, locul de luat masa de cel puțin 2,50mp, bucătăria mai mare de 5,00mp, grupuri sanitare de 4,50mp, spații depozitare de 2,00mp.
Aceste prevederi minimale trebuie să fie respectate de către toți cei care construiesc locuințe, indiferent de tipul de proprietate. Nu există condiții cu privire la materialele ce se pot utiliza pentru construirea de locuințe.
Legea mai stabilește că înălțimea minimă trebuie să fie de 2,55m, adică înălțimea măsurată între partea superioară a finisajului pardoselii unei camere și partea inferioară a tavanului.
Legea locuinței mai stabilește că lățimea unui hol sau coridor trebuie să fie de 1,20m. Se cere ca cel puțin un grup sanitar să fie conformat pentru persoane cu dizabilități fizice-scaun cu rotile.
În cazul blocurilor de locuințe este obligatoriu a se respecta normativele specifice precum și reglementarea tehnică privind conformarea clădirilor pentru accesul persoanelor cu căruciorul. Astfel că, atunci când nu se prevede lift pentru persoane cu dizabilități, este obligatoriu ca rampa să fie de cel puțin 1,70m astfel încât să se poată prevedea lift-scaun pentru persoanele cu dizabilități. Atunci când există lift conformat este suficient ca scara să aibă o lățime nu mai mică de 1,20m.
Locuințele se pot construi din beton armat, cărămidă, lemn, metal, etc…
Criteriul de suprafețe minime locuințe trebuie să fie respectat atât de către stat, cât și de dezvoltatorii imobiliari și de persoanele fizice. Nu există derogări de la aceste prevederi, adică nu poți să îți construiești casa după cum te taie capul.