Categorii clădiri la care normele MC001 – 2022 nu se aplică

Cerinţele stabilite în metodologie nu sunt obligatorii pentru următoarele categorii de clădiri:
a) clădiri şi monumente protejate care fie fac parte din zone construite protejate, conform
legii, fie au valoare arhitecturală sau istorică deosebită, cărora, dacă li s-ar aplica cerinţele,
li s-ar modifica în mod inacceptabil caracterul ori aspectul exterior;
b) clădiri utilizate ca lăcaşuri de cult sau pentru alte activităţi cu caracter religios;
c) clădiri provizorii prevăzute a fi utilizate pe perioade de până la 2 ani, din zone industriale,
ateliere şi clădiri nerezidenţiale din domeniul agricol care necesită un consum redus de
energie;
d) clădiri rezidenţiale care sunt destinate a fi utilizate mai puţin de 4 luni pe an;
e) clădiri independente, cu o arie utilă a spațiului încălzit mai mică de 50 m².

Editorial tehnic: Excepțiile de la aplicarea metodologiei Mc 001-2022 – o necesitate reglementară în evaluarea performanței energetice

Metodologia Mc 001-2022 privind calculul performanței energetice a clădirilor reprezintă instrumentul normativ fundamental utilizat pentru evaluarea, certificarea și optimizarea energetică a clădirilor noi și existente. Cu toate acestea, în aplicarea sa, metodologia prevede explicit un set de excepții justificate tehnic, funcțional și patrimonial.

Astfel, cerințele stabilite nu sunt aplicabile în cazul clădirilor și monumentelor protejate care fac parte din zone construite protejate sau care dețin o valoare arhitecturală ori istorică deosebită, în situațiile în care aplicarea măsurilor ar aduce modificări inacceptabile asupra caracterului și aspectului exterior. Prin această prevedere se protejează integritatea estetică și culturală a patrimoniului construit, evitând intervenții cu impact termotehnic, dar cu efect negativ ireversibil asupra valorii istorice.

De asemenea, sunt exceptate de la cerințele Mc 001-2022 clădirile utilizate ca lăcașuri de cult sau pentru alte activități religioase, în concordanță cu specificul funcțional al acestor spații, care nu presupune în mod uzual climatizare permanentă și unde condițiile de confort interior sunt reglate diferit față de spațiile civile standard.

O altă categorie exceptată o constituie clădirile provizorii, proiectate a fi utilizate pe o durată determinată de maximum doi ani, inclusiv ateliere, construcții din zone industriale și clădiri nerezidențiale din sectorul agricol, acolo unde consumul energetic este redus și justificarea investițiilor în eficientizare nu este fezabilă economic.

În mod similar, sunt exceptate clădirile rezidențiale a căror utilizare anuală nu depășește patru luni. În acest caz, aportul energetic anual redus nu impune aplicarea cerințelor de performanță conform metodologiei.

În fine, clădirile independente, cu arie utilă a spațiului încălzit sub 50 m², sunt exceptate prin prisma raportului nefavorabil cost-beneficiu în aplicarea măsurilor de eficiență energetică, având în vedere suprafața redusă și, implicit, impactul energetic minim la scară națională.

Aceste excepții reprezintă o componentă necesară a unei reglementări coerente și echilibrate, care recunoaște diversitatea tipologică și funcțională a fondului construit și adoptă o abordare diferențiată acolo unde contextul tehnic o impune.